Melancolie
Melancolie Se-așterne praful peste visul meu Ce-l conturam în mintea mea naivă, Retina mea păstrează chipul tău Și tot ce-a fost, plutește în derivă... Se-apropie din nou finalul verii M-așteaptă iar o toamnă zbuciumată, Eu încă te aștept în pragul serii Iubirea mea, să te mai văd odată... Vom pribegi prin alte vieți, la întâmplare Dar sufletele noastre unite sunt pe veci, Mă arde neputința iubirii care moare Și visele cu noi, pierdute pe poteci... ✍️Maria Neagu