Toamna

Se-apropie toamna

Se-apropie toamna și doare

Sfârșitul de vară din noi,

Apusul ce plânge-ntr-o floare

Când fulgeră-n seri fără ploi.

Se schimbă cărarea-ntre gânduri,

Doar ochii clipesc a târziu,

Și tu îmi citești printre rânduri

Iubiri dintr-un suflet pustiu.

Mi-e dor să mă sprijin de-un braț,

Ca vara pe umărul serii,

Să-mi prind viitoru-ntr-un laț 

Salvat din amurgul durerii.

Se-apropie toamna și-n urmă,

O vară ne spune c-a plâns,

De plugul ce sufletu-i scurmă 

Și-n brazdă tristețea i-a strâns.

Vom fi mai maturi, mai nebuni,

În toamna de secol grăbit 

Și-n scurtele zile de luni,

Citește-mi de-un suflet rănit.

Korado (GU)