Melancolie

Melancolie 

Se-așterne praful peste visul meu

Ce-l conturam în mintea mea naivă, 

Retina mea păstrează chipul tău 

Și tot ce-a fost, plutește în derivă...

Se-apropie din nou finalul verii

M-așteaptă iar o toamnă zbuciumată, 

Eu încă te aștept în pragul serii

Iubirea mea, să te mai văd odată...

Vom pribegi prin alte vieți, la întâmplare 

Dar sufletele noastre unite sunt pe veci, 

Mă arde neputința iubirii care moare

Și visele cu noi, pierdute pe poteci...

                        ✍️Maria Neagu