Tot!

Te-am iubit și astăzi dar nu ți-am mai scris,
literele mele nu te mai ating
ard însingurate și apoi se sting
și de supărare nu mi-am mai permis.

Chipul tău în luciul râului scânteie
că mi-ai fost lumina caldă și curată
și cu siguranță ultima femeie
ce-mi făcu spre toamnă inima să bată.

Îmi trecu prin lacrimi să-mprumut cuvinte
și-ntr-o poezie toate să se strângă,
cel din prima strofă este mai cuminte
însă ăsta micu' parcă stă să plângă.

Era gata gata ca să prindem anu',
pregătisem tortul, cunoșteam și locu'
însă iarăși dete Dumnezeu cu banu'
iarăși mi se duse dracului norocu'.

 

M-aș muta cu gându-n munți printre sihaștri
dar nu știu de pași-mi spre-a urca mai pot
să mă-ntrebe-un stareț:- tot doi ochi albaștri?
și să-i spun cu glasul gâtuit că... tot...

Poezie de Sorin Dumitrache