Fara asteptari (III)

21 iulie 2023

"Cand ai creat acest blog am crezut ca va fi liantul nostru, ca vom vorbi despre noi, despre bucuriile si temerile de peste zi, despre cum ne trecem timpul, dar observ ca el a devenit un canal de YouTube, si-atat. Nu asta imi doresc.
Imi pare rau, sa nu ma intelegi gresit, dar poate cer prea mult si stiu ca timpul nu-ti permite.

Aceeasi." 

Cand am creat acest blog am crezut ca va fi "afisierul" de pe frigider, unde sa gasesti in fiecare dimineata un "te iubesc" scris la ore tarzii din noapte, cand iti veghez somnul. Unde sa desenez grabit o fata zambitoare care sa-ti aminteasca mereu ca sufletul pereche traieste doar pentru ca tu existi... Ce as putea sa-ti spun acum? Ca stau intr-un scaun zile intregi si singura bucurie este sa mai contactez prin unde radio cate un bezmetic, ca mine, de peste ocean pentru 2-3 vorbe? Ca in mintea mea se deruleaza continuu amintiri, dorinte, cuvinte, imagini, un zambet, un gest, o atingere, o soapta, un sarut, o imbratisare... Uneori, ma uit pe scaunul din dreapta in speranta ca te-as putea revedea acolo! Da, YouTube este prea putin, dar muzica imi da putere sa merg mai departe. Imi "vorbeste" despre tine, despre noi. Cu atat am ramas! Si... nu stiu cat "timp" mai am.

Acelasi... eu. 

Tu?