Duminica...

Trec adesea prin zona spitalului. In mod involuntar imi fuge privirea spre vest. Ieri mi-am impus sa privesc doar inainte, doar ca in acea zona mi s-a pus un bot dureros la stomac. Am reusit sa trec peste asta. M-am culcat tarziu, dupa ora unu, incercand sa urmaresc un film, apoi toata noaptea m-ai bantuit. Un amalgam de amintiri s-au succedat continuu. M-am trezit buimac, de parca n-as fi inchis un ochi toata noaptea. Ti-am spus ca pe mine amintirile ma dor. As vrea sa le opresc ca pe un intrerupator, sa uit. Suntem atat de aproape si de fapt... atat de departe.