Acasa

Sarut-mana!

 

Revin la scris, in speranta ca vei avea curiozitatea sa arunci o privire spre Ceahlau prin sufletul meu.

 

   Dupa 5 ani de intrebari, rataciri, vise si speranta, am inteles ca totusi am o varsta, ca am datorii morale fata de cei care au avut incredere in mine 40 de ani. Poti... sa intelegi asta?

Am sperat ca pot sa-ti fiu prieten, sprijin in zile cu nori, iubit in zile senine. Mi-as fi dorit sa vedem impreuna muntii, marea si fiecare rasarit a zilelor ce vor urma. Asta e regretul meu. Oricum, mi-ai anulat orice posibila alta amintire viitoare, nu? Si am mai inteles ca poate nu sunt suficient de bun pentru tine. Ce ti-as mai putea oferi la 61 de ani? 

   Marti, 3 octombrie, m-am intors acasa. La figurat, desigur, pentru ca din iunie am fost zidar, zugrav, electrician, instalator. Singur, fara ajutor. Sunt mandru de rezultatele renovarii. Si munca fizica mi-a limpezit mintea. De pe 6 noiembrie ma reintorc la lucru. Sunt fericit ca fac meseria din pasiune. Sunt sunat zilnic de clienti.

Am ramas doar cu bucurii simple, oameni care ma asteapta acasa si o mama pe pamant, nu in gand.

 

   Inima inca mai vrea sa stie ce faci, dar ratiunea imi spune ca nu mai am acest drept. Sper... ca esti bine!

Iti doresc doar zile cu soare!

PS: Eu... inca te imbratisez in gandurile mele.