Uneori
Uneori mi-e jenă să deranjez cuvintele...
Să le rostesc cam fără rost, numai pentru a umple golul dintre noi, care tinde să se lățească asemeni unei pete de cerneală pe o coală goală, nevinovată de niciun gând care ar putea sa-i intineze albul.
Weekend placut, cu parfum de liliac!
Da, ca in "Pasul absent"... Important este ca suntem fiecare in gandurile celuilalt. Asta mie imi da putere. Stiu cum este cu jena... Am avut o "inlantuire" de intamplari nefericite, incat imi era jena sa nu-ti tulbur linistea cu problemele mele. Am stat de multe ori cu mana pe telefon sa sun, doar ca in acel moment m-am gandit, cel mai adesea, ca pot deranja. Pe tine, pe cei din jurul tau.
RăspundețiȘtergere