Ionica Trifan

Zilele trecute m-a vizitat in interes de serviciu o fosta colega de la fabrica. De varsta ta, o cunosti, aveti poze impreuna. M-a vazut posomorat si ingrijorata m-a intrebat ce am. Sunt bolnav? I-am spus ca am destule, dar ma "descurc" cumva. A insistat cu intrebari si ca sa-mi descarc si eu of-ul, ca la spovedanie, i-am spus "un dor".  Descrierea mea a facut-o invidioasa si m-a intrebat direct: "Cine-i, cum o cheama?". I-am spus ca este un secret pe care nu pot sa-l spun nimanui, ca mi-e frica si sa nu vorbesc prin somn. Nu credeam ca va fi asa de insistenta, aducand argumente care sa ma determine sa spun. Chiar mi-a sugerat sa merg la un preot... ;-) Mi-am dat seama ca nu mai am scapare, asa ca am cedat... I-am spus fara nicio ezitare, privind-o in ochi, "Ionica Trifan!". Nu stiu de unde mi-a venit numele! Am rugat-o sa-mi promita ca ramane doar intre noi... N-o cunostea, asa ca urmatoarea miscare a fost sa-ti verifice pe FB prietenii, spunand ca sigur tu o cunosti. N-a gasit-o acolo. Dar tu o stii pe femeia asta deosebita, Ionica Trifan, nu?