Dac-as putea

Dac-aș putea să-ți intru-n suflet

ca într-o cameră pustie,

fereastra ți-aș deschide-ncet,

să intre-un strop de bucurie...

Să intre-o rază de speranță

ce-alungă umbrele tăcerii,

și cu un cânt abia șoptit,

aș șterge praful nepăsării!

În suflet dacă ți-aș intra

eu ți-aș compune-o poezie,

nu despre ce a fost cândva,

despre ce-ar fi putut să fie!

Și poate te-aș îndupleca

până la capăt să m-asculți,

și să-nțelegi că-n viața asta

nu ai nimic dacă nu lupți!

Dac-aș putea cu-a mea privire

să șterg tot răul dintr-a ta,

și clipele de fericire

să ți le-ntorc... n-aș ezita!