Trairi, sentimente

Există o oboseală, cea a sufletului, pentru care odihna fizică nu este suficientă.

Are nevoie de mare, liniște, cuvinte puține, purtare curată, să nu asculte de prostia oamenilor. Are nevoie de respirații lungi, privind spre cer, citind o carte, sorbind o cafea, zâmbind la un gând, plângând fără rușine.

Există o oboseală, cea a inimii, care are nevoie de îmbrățișări care să dea primăvară, când ajunge încet.

O îmbrățișare care este acel sărut pe frunte în timp ce dormi. În timp ce cu ochii închiși te lupți cu fricile tale.

Alungarea coșmarurilor, lupta cu monștrii, oferindu-ți zorii, chiar și atunci când soarele nu iese.

Din inimă in inima.