Vei ști că sunt

Să-mi fii poveste și să-ți fiu cuvânt
tu să-mi fii frunză, eu să-ți fiu copac
și de ești fir de iarbă, eu? pământ,
să spui ce îți visezi iar eu să fac,
să-mi fii poveste și să-ți fiu cuvânt.

De vei fi fluture, eu să fiu floare
iar pasăre de ești - să îți fiu zbor;
chiar de am apărut din întâmplare
voi fi prezent și vei fi viitor.

De mă iubești, te voi iubi mai mult
iar dacă taci voi ști ce povestești,
nădejde o să-mi fii; eu, legământ:
vei ști că sunt și am să știu că ești.
 

Lili Crăciun, Între relativ și absolut (2018, Editura Eikon)