Să-mi fii poveste și să-ți fiu cuvânt tu să-mi fii frunză, eu să-ți fiu copac și de ești fir de iarbă, eu? pământ, să spui ce îți visezi iar eu să fac, să-mi fii poveste și să-ți fiu cuvânt. De vei fi fluture, eu să fiu floare iar pasăre de ești - să îți fiu zbor; chiar de am apărut din întâmplare voi fi prezent și vei fi viitor. De mă iubești, te voi iubi mai mult iar dacă taci voi ști ce povestești, nădejde o să-mi fii; eu, legământ: vei ști că sunt și am să știu că ești. Lili Crăciun, Între relativ și absolut (2018, Editura Eikon)