Vis

Dimineata, in ultimele minute inainte de ora de trezire. Visam... o serbare scolara de sarbatori. Din toata valtoare de pe scena vad clar o pustoaica de 10-12 ani imbracata intr-un costum popular. Un chip luminos, toata numai zambet. Era fiica mea. Fiica noastra. Am retinut ca era rujata si semana izbitor cu mama ei. Apoi... a sunat telefonul.

Nu caut semne. Cel mai probabil este revelatia unui gand ascuns pe care subconstientul il aduce in prim plan. Sau poate doar regrete nexprimate. Nu stiu. Ma gandesc doar ca daca un caine ar avea gandurile mele, ar rataci pe strazi urland...