Lasă-mi inima să creadă că iubirea mai există, N-o hrăni cu amăgirea îndoielilor ce vin, Vindecă de-ți stă-n putere rana care mai persistă, Rupe lanțul ce ne ține prizonieri pe-același spin!
Nu-ți cer luna, nici trei stele, nici vreun kil de imposibil, Nici din valurile mării să-mi aduci vreun diamant, Nici din verde să faci roșu spre a deveni vizibil, Nici vreo cheie neștiută înspre marele neant!
Vino cu sinceritatea pe o felie de pâine, Nu mai vreau minciuni servite pe bucăți de cozonac, Doar încrederea mi-ajunge, ea e poarta înspre mâine, Și-ți promit că voi fi frunză, dacă tu îmi ești copac!
Dă-mi curajul ce lipsește, dă-mi speranța nesperată, Scoate-mă din întuneric și salvează-mă de ploi, Caută-mă-n negăsire și frumosul îmi arată, Apoi strânge-mă în brațe și învață-mă să Noi...
Renaștere
RăspundețiȘtergereLasă-mi inima să creadă că iubirea mai există,
N-o hrăni cu amăgirea îndoielilor ce vin,
Vindecă de-ți stă-n putere rana care mai persistă,
Rupe lanțul ce ne ține prizonieri pe-același spin!
Nu-ți cer luna, nici trei stele, nici vreun kil de imposibil,
Nici din valurile mării să-mi aduci vreun diamant,
Nici din verde să faci roșu spre a deveni vizibil,
Nici vreo cheie neștiută înspre marele neant!
Vino cu sinceritatea pe o felie de pâine,
Nu mai vreau minciuni servite pe bucăți de cozonac,
Doar încrederea mi-ajunge, ea e poarta înspre mâine,
Și-ți promit că voi fi frunză, dacă tu îmi ești copac!
Dă-mi curajul ce lipsește, dă-mi speranța nesperată,
Scoate-mă din întuneric și salvează-mă de ploi,
Caută-mă-n negăsire și frumosul îmi arată,
Apoi strânge-mă în brațe și învață-mă să Noi...
Noi...
RăspundețiȘtergere