Dor și gând

Și-ntr-un târziu, târziu de gând,

Mă bucur și mă-ntreb râzând
De ce există florile,
De ce le văd nuanțele,
De ce iubesc parfumul lor
Și iubesc roua zorilor ?
 

Și-n alt târziu, târziu de gând,
Mă vaiet și mă-ntreb plângând
De ce au trandafirii spini,
De ce-mi sunt oamenii străini,
De ce iubirile mai dor,
De ce murim de dorul lor ?
 

Și-n tot acest târziu de gând,
Răspund râzând, răspund plângând,
Că toate sunt cu câte-un rost
Și vor mai fi și au mai fost,
Căci de n-ar fi nici spini, nici flori,
Nu mi-aș mai pune întrebări.
 

Iar unde întrebări nu sunt,
E-un vid total, un vid de gând.
Un vid de tot și-un vid de toate,
De-nțelepciune și păcate,
De muzică, simțiri și sunet,
De amintire și de suflet.

Dor și gând, de Maria Munteanu

Imagine