Margot

Câteva nopți cu răcoare... nu fac toamnă. Vara continuă.  Ai grija de tine, prințesă!  

Avem pretentia sa primim de la partener ce ne lipseste, cand de fapt nu trebuie sa asteptam mai mult decat putem oferi.  

 ... cineva te iubeste. Ai grija de tine!  

Asta-i vreme de plaja, de mare sau munte, de 4 ochi si de imbratisari... Va trece si vara asta? Din pacate! Nici n-am avut timp sa ma bucur... Sunt intr-o rutina din care nu mai reusesc sa ies. Irosim inca o vara din viata noastra. Amandoi suntem prizonieri in felul nostru. :-(      

Astazi, in jur de ora 17, veneam spre casa. Singur. La radio, Dan Balan cu ale lui versuri m-a "anesteziat". Nici nu stiu cand am ajuns la bariera. Era rosu... Sageata albastra avea drum liber. Intrand in oras, m-am trezit cumva, dar gandurile mele te-au imbratisat in continuare, printesa mea.   

Prizoniera in propria-mi casa, in asta ma transforma vremea de afara. Nu ma simt deloc bine la caldura, iubesc luna in care m-am nascut. Ies doar pentru strictul necesar, si asta in primele ore ale diminetii, in rest, geamurile inchise, jaluzelele trase, de bucatarit, mai rar, mai mult salate si preparate rapide. Citesc, vizionez filme..., monotonie. Va trece si vara asta de foc!

                    E cald, poate prea cald, dar imi place mai mult decat iarna. Cand imi este foarte cald ma gandesc la racoarea serilor din Durau si simt un fior rece pe spate. Nu stiu, o fi amintirile, dorintele, gandurile nerostite sau poate varsta?! Tu cum te descurci cu zapuseala?

Chiar daca este un text preluat, simt ca ai rezonat cu el si...   M-ai topit! Soarele? E mic copil... Parca m-ai atins! Cateva cuvinte si am simtit un fior in tot corpul. N-am putere sa ma ridic de pe scaun. Sufletul tau, "nimicul", este cel mai pretios dar. Iti multumesc!  Si-ti multumesc ca nu m-ai uitat. Cuvintele tale sunt un balsam. O speranta. Te imbratisez si te sarut pe inima!

    By Margo    

Ochii tai si cerul asta as vrea sa vad in fiecare dimineata!  

 

 

 

Tot ce ne trebuie e... timp.  Să uităm... Să iubim... Să iertăm!      

"Într-o zi m-am ascuns după infinit. Era așa liniște acolo... Stăteam ghemuită la umbra unei secunde și îmi țineam inima în pumn în zbaterea ei permanentă de a se dezbrăca de tine. Nu știi cât de tare zvâcnea în pumnul meu mic și tremurând.  M-ai căutat peste tot, și totuși, nu te-ai gândit niciodată să mă cauți după infinit? Eu am așteptat într-un trecut, m-am resemnat într-un prezent și m-am deznădăjduit într-un viitor, căci tu nu ai observat fetița îngenuncheată, amorțită de așteptare. Doar vocea mea îți răsună în minte fredonând în șoaptă cuvinte pe care nimeni nu ți le-a mai spus de când eu m-am ascuns. Cuvintele mele aleargă haotic prin tine și mă prefac în obsesii. Eu m-am învățat să trăiesc cu singurătatea, dar tu, cum vei putea trăi cu obsesiile?"   Prințesă,    Când o relație se termină, unul dintre cei doi suferă. Dacă nu suferă niciunul, n-a început niciodată. Dacă suferă amândoi, nu s-a terminat încă.   Te-am căutat, dar mi-ai spulbera...